istoria saunei

evolutia obiceiurilor de imbaiere

Primul care a recunoscut efectul benefic al surselor de caldura pentru organism a fost grecul Hipocrate, I.H. 460-377. El a fost cel care a introdus ideea profilaxiei: era convins ca unele boli pot fi evitate prin metode de prevenire. Una din aceste metode era baia, recunoscand efectul relexant si tonificator al apei. Asa au luat nastere diferitele tipuri de bai.

Grecul Herodot I.H. 484-425, descrie obiceiurile de a transpira ale unor popoare din Eurasia: au construit un cadru de cort din trei stalpi, le-au acoperit cu paturi, dupa care intr-un vas mare din mijlocul cortului au pus pietre incinse. Pe pietre au presarat seminte de canepa, care generau aburi. Acesta era modul lor de a face baie, nefolosind apa pentru acest lucru.

Metoda de a transpira prin incalzirea aerului cu ajutorul unor pietre incinse era raspandita pe toata emisfera nordica, deoarece era mult mai usor de incalzit aerul decat apa; de obicei popoarele migratoare nici nu aveau apa suficienta la indemana. In schimb orice cort construit rapid, sau orice gaura sapata in pamant asigura locul ideal pentru “a face sauna”.

In Grecia antica se practica transpiratia in incaperi cu aer fierbinte si racirea corpului cu apa rece. Aceste incaperi erau construite langa bazele sportive din scoli. Grecii cunosteau si marile bazine de inot. Pentru incalzirea apei au dezvoltat un sistem de incalzire prin pardoseala.

In Imperiul roman s-au construit uriase si luxoase bai comunale ( d.H. 100-500 ), si din motive politice. Ele erau simbolul puterii imparatului.
La romani baile nu aveau ca scop numai recreerea si intarirea trupului, ele erau pe langa teatre, biblioteci, terase si mancaruri rafinate un alt loc de distractie si amuzament. In acest timp au luat nastere si baile mixte, unde aveau acces si barbatii si femeile.
Ritualul unei imbaieri incepea cu o baie in apa rece, urma o baie in apa calda, apoi o imbaiere intr-o incapere cu aer fierbinte: 40C-50C. Aerul uscat era incalzit printr-un sistem de incalzire prin pardoseala si prin perete.

In evul mediu, sec.11.- sec.17, baile comunale s-au dezvoltat in toata Europa. Imbaierea era un eveniment social: de multe ori in aceeasi incapere era baia cu aburi si erau si cazi de baie. In general se aplicau si diferite tratamente, se faceau mici interventii chirurgicale. Chiar daca se bucurau de o imensa popularitate, aproape ca au disparut cu totul: au fost un loc al pierzaniei, s-au raspandit diverse infectii, nefavorabile au fost si distrugerile razboiului de 30 de ani. A avut loc o schimbare a gusturilor, raspandirea pudicitatii a dus la aparitia “igienei uscate”: in loc de baie s-au folosit pudrele, apele de toaleta.

In Europa iluminismului a avut loc o mare dezvoltare a medicinii. In 1777 Lavoisier a descoperit ca pielea este un organ viu care respira. Au facut legatura intre igiena personala si sanatatea omului. Savantii militau pentru redescoperirea naturaletii. Ca urmare s-a schimbat si moda, au reaparut baile comunale si cele personale.

• e-mail
• date de contact
• kirucom home-page

• saune
• piscine
• usi de garaj
• porti industriale